Taro

Ce este taro?

Taro (Colocasia esculenta) (colocazie) este denumirea generică a unor plante tropicale cultivate pentru tuberculii lor comestibili, ce au un gust dulce, cu aromă de nucă.

Colocasia esculenta este cea mai cultivată plantă din familia Araceae și se crede că a fost una dintre primele plantele cultivate de om.

Se aseamănă foarte mult cu malanga (Xanthosoma sagittifolium) și eddoe (Colocasia antiquorum).

Taro în bucătărie

Tuberculii de taro sunt un aliment de bază în culturile Africană, Oceanică și Sud-Asiatică, dar sunt găsiți și în preparate culinare specifice multor altor regiuni.

În mod normal, oamenii consumă tuberculii de taro (preparați prin prăjire, coacere sau fierbere) și frunzele plantei (preparate prin fierbere). Amidonul conținut este ușor de digerat și datorită faptului că fibrele sale sunt mici și fine, este adesea utilizat în prepararea mâncărurilor pentru bebeluși. În comparație cu cartoful, taro are un conținut de nutrienți și fibre mai ridicat.

Frunzele de taro sunt o bună sursă de Vitamina A și Vitamina C și conțin mai multe proteine decât tuberculii. Gătirea frunzelor de taro presupune fierberea de două ori, pentru a scăpa de gustul neplăcut al acestora.

În forma crudă, negătită, planta este toxică datorită prezenței oxalatului de calciu și a cristalelor de oxalat de calciu din celulele plantei. Oricum, toxina este minimizată prin gătire sau prin lăsarea, peste noapte, în apă rece.

Taro în lume

În funcție de regiuni, taro este cunoscut sub diverse denumiri.

Dalo (Fiji), kalo (Havai), ima (Noua Guinee), talo (Tonga), toran (Corea), yùtóu (Taivan), pheuak (Tailanda), khoai môn (Vietnam), kochu/mukhi (Bangladesh), bäl/kosu/pan/arbi (India), ala/olhu (Maldive), pindalu/karkalo/gava/kaichu (Nepal), kolokas (Cipru), qolqas (Egipt), kolokasi (Grecia), kilkass (Liban), inhame/inhame-coco (Portugalia), ñame (Insulele Canare), gölevez (Turcia), ggobe/nduma/madhumbe (Africa de Est), idumbe/amadumbe (Africa de Sud), cocoyam (Nigeria, Ghana), macabo (Camerun), inhame (Brazilia), otoe (Panama), malanga coco/dasheen (Belize, Costa Rica), quiquizque (Nicaragua), taro/malanga (Haiti), coco/cocoyam (Jamaica), tayer/taya/pomtayer/pomtaya (Surinam), dasheen (Trinidad și Tobago), taro/dasheen (Statele Unite ale Americii), ocumo chino/chino (Venezuela), dasheen (India de Vest), colocazie (România).

Pe vremea Romanilor, în Orientul Mijlociu și în Europa, rădăcina de taro era cunoscută cu numele "colocasia" și era consumată la fel de mult pe cât este cartoful astăzi. După căderea Imperiului Roman, datorită diminuării comerțului cu Egiptul, consumul de taro (colocasia) s-a diminuat, dar recent, datorită interesului pentru mâncărurile exotice, s-a putut observa o creștere a consumului acestei legume rădăcinoase.

Pentru mai multe detalii, vezi » Taro pe WikiPedia (Engleză)

Lasă un comentariu

Adresa ta email nu va fi publicată.